Arhiva categoriei ‘Keep the spirit alive!’
Precizari
November 14th, 2011
Dragi prieteni,
Stiti ca, inca de la inceput, una din ambitiile noastre a fost sa nu percepem niciun fel de taxa de intrare in bar, indiferent de situatie,
indiferent de eveniment. Astfel v-ati putut bucura alaturi de noi ascultand nume mai mici ori mai mari din zona muzicii rock si folk autohtone.
I-ati putut asculta pe Vita de Vie, pe Emeric Imre, pe 4 Betze, pe Puiu Cretu, pe Ionut Mangu, Ioan Gyuri Pascu, Florin Chilian, Tapinarii, Semne.
Nu il uitam pe prietenul invitat permanent al barului, Tica Luminare si pe ceilalti prieteni, care au avut un cuvant de zis ( mai bine spus un cantec de
cantat): Gaza, Casa cu Prieteni, Ovidiu Mihailescu si multi multi altii.
Ne-a facut mare placere ca, timp de 2 ani si jumatate, sa va avem in numar atat de mare alaturi de noi si speram ca acest lucru sa nu se schimbe nici dupa
ce veti citi cele ce urmeaza.
Am ajuns la momentul in care va anuntam, nu fara regrete, ca trebuie sa intram in “normalitate”, ca trebuie sa ne integram si noi in societatea unde
cultura, indiferent de forma ei, costa. Astfel, la unele evenimente, vom introduce biletul de intrare – care reprezinta respectul
publicului fata de artistul care se manifesta in fata noastra. Am luat aceasta decizie in urma discutiilor avute si sfaturilor primite de-a lungul timpului
de la cei care ne-au bucurat vederea si auzul in diverse concerte si care, desi au admirat initiativa noastra de a oferi tuturor posibilitatea de a-i asculta,
ne-au facut sa intelegem de ce este uneori important ca publicul sa valorifice, prin a-i plati, aprecirea fata de ei.
Vestea buna este ca acest bilet de intrare nu va fi permanent si va vom oferi in continuare evenimente in mod gratuit. De asemenea, va asiguram ca
vom face tot posibilul ca pretul biletelor sa fie cat se poate de mic, iar evenimentele “cu intrare” sa fie cat mai “mari”, astfel incat bugetul vostru
sa nu fie afectat.
Vom anunta de fiecare data evenimentele si costul acestora – acolo unde va fi cazul.
In continuare, va asteptam sa ne bucuram impreuna de tot ceea ce gasim in E…Varza si….
keep the the spirit alive!
Aparut in 
Alo.. eu sunt un fluture…
August 5th, 2011
4 octombrie 1943- 5 august 2007
Intia oara te-am intalnit in foaierul Teatrului de Comedie… Era duminica, iar tinerii pletosi se intalneau acolo sa asculte muzica pe care tu le-o impartaseai cu atat daruire. Mai stii? Apoi ne-ai mutat pe toti in barul Facultatii de Litere… De ziua mea mi-ai inmanat invitatia la concertul lui John McLaughlin. Iti multumesc si-acum pentru acel minunat cadou de majorat. Cand i-ai auzit prima oara pe Vali, Jimi si Andi cantand… ai crezut ca e o iregistrare pirat a celor de la “Cream”. Ne-am revazut apoi pe la o multime de concerte. Mai stii cum aplaudam frenetic, cum cantam impreuna fiecare vers.. fiecare strofa, fiecare cantec? Ah! Si piesa aceea geniala, “Totul in gradina” pe care ai jucat-o cativa ani buni la Bulandra…Piesa care mie mi-a placut teribil… . Imi amintesc si-acum… Te-am sunat o data, pe 4 octombrie sa iti urez “la multi ani”. N-ai parut surprins…e si normal. Primeai des astfel de telefoane. Insa atat de frumos ai stiut sa multumesti unui necunoscut!…
Ani mai tarziu ne-am revazut pe plaja din Vama Veche. Stateai la pupitrul tau si mai spuneai de-acolo cate o poezie, cate o snoava… Introduceai in scena invitatii si stiai sa le anihilezi tracul. De altfel stiai sa ii conectezi cu noi, care asteptam de la ei ( invitati fiind de catre tine) poate cel putin la fel de multe cate ne ofereai tu. Si chiar daca nu era asa, stiai sa acoperi golurile cum nimeni altcineva n-a facut-o. Asa cum ai acoperit toate golurile din inimile noastre si din sufletele parintilor nostri.
Nu pot sa spun “ultima oara cand am auzit de tine” caci dupa cum vezi, aproape nu e zi in care cineva sa nu se gandeasca la tine. Fie ca te-a cunoscut sau nu, ca doar te-a ascultat, ori ca doar a auzit de tine. Oricat ti-ai fi dorit acest lucru, nu te putem uita. Faci parte din noi, iar cand si noi vom disparea sper sa putem transmite mai departe copiilor nostri partea aceasta de suflet pe care ai pus irevocabil stapanire.
As fi vrut probabil sa spun mai multe, insa stii si tu ca nu e destul loc in tot internetul asta in care sa incapa toate cuvintele pe care iti doresti sa le spui despre un om pe care l-ai iubit.
De fapt nu vroiam decat sa iti spun ca ne e dor de tine!