Arhiva categoriei ‘Keep the spirit alive!’

Dragi prieteni,

Noi – Ioana, Cristina, Razvan si Iuli – in urma cu aproximativ 3 ani am incetat sa mai iesim prin barurile si cluburile bucurestene. Si nu din blazare, nonconformism, sau din alt motiv protestatar, ci pur si simplu pentru ca niciunul din aceste locuri nu ne mai faceau sa ne simtim bine, nu ne mai aduceau nimic nou. Toate intrasera in conflict cu ideea noastra de distractie, cu ideea noastra de relaxare, de evadare din cotidian.

Dorinta noastra a fost intotdeauna de a ne intalni impreuna cu alti prieteni, de a discuta despre orice altceva decat problemele fiecaruia, intr-un loc unde muzica sa ne gadile urechile, unde volumul acesteia sa ne permita sa purtam un dialog civilizat, unde sa ni se permita ca, din cand in cand, daca avem chef, sa putem lua chitara si sa cantam… Dorinta noastra a fost intotdeauna sa stam intr-un loc pe care sa il consideram “acasa”, un loc unde oricand sa fim bineveniti, un loc unde sa putem socializa si cu alti oameni, mai mult sau mai putin cunoscuti. Pentru ca asa suntem noi: ne atasam de locurile, lucrurile si oamenii care ne plac. Poate de aici si statornicia noastra vis-a-vis de Vama Veche (statiunea), desi ea a suferit transformari notabile in ultimii ani, iar ceea ce este ea acum nu e nici pe departe ceea ce am gasit cand am calcat intaia oara pe plaja virgina.

Cum spuneam, am incetat sa mai iesim prin localurile din Bucuresti si am inceput sa ne intalnim pe acasa – la noi sau pe la prieteni. Poate ca nu era la fel de confortabil, poate ca spatiul era prea limitat ca sa mai intalnim si alti oameni, insa ne permitea sa ascultam exact muzica ce ne placea noua, ne permitea sa cantam la chitara si mai presus de toate, ne permitea sa vorbim, sa discutam…

In urma cu aproape doi ani ne-am gandit:  daca tot ne place sa impartasim toate aceste lucruri si cu altii, de ce sa nu deschidem noi un bar, un bar asa cum ne-am dorit dintotdeauna, un bar unde sa ne putem simti ca acasa, un bar unde sa ne intalnim liberi si nestingheriti cu mai multi prieteni decat pot incapea intr-un apartament ?!?

Zis si facut! Asa, pe data de 13 iunie 2009 a aparut, oficial, E…varza. La inceput am fost cativa, apoi ati venit si voi, care v-ati inmultit cu fiecare saptamana ce trecea. Apoi au venit si altii. Apoi cu totii ati inceput sa va cunoasteti intre voi, sa socializati, sa legati prietenii. Ati inceput sa iesiti la mare ori munte impreuna, si fiecare dintre voi spunea mai departe, altor prieteni, despre acest loc. Va mai amintiti ca la inceput va intrebam pe fiecare dinte voi: “Ce iti place aici si ce ai vrea sa schimbam?  Ce sa imbunatatim?”. Prin raspunsurile voastre, fiecare dintre voi a fost implicat in evolutia acestui bar. Ati vrut un loc unde sa puteti sa cantati. Aveti “garajul”. V-ati dorit muzica in surdina. V-ati dorit concerte folk, v-ati dorit seri de karaoke, v-ati dorit proiectii de filme, v-ati dorit pereti pictati, v-ati dorit seri de blues, v-ati dorit sa dansati. Vi le-am oferit pe toate, neconditionat. De cate ori cineva a dorit un lucru nou, am incercat sa il oferim, in masura posibilitatilor noastre, ale locului si ale legii.

Am incercat sa cream cat mai multe evenimente, cat mai variate, pastrand ideea de baza: ” in E…varza nimeni nu va plati niciodata bilet de intrare”. Nimeni nu va plati pentru un serviciu care noua ne-ar placea sa il avem gratis. Indiferent ca a fost vorba de narghilelele din primul an ori concertul Vita de Vie din toamna trecuta. Si, in cel mai rau caz, nimeni nu va plati mai mult decat in alte baruri, ci dimpotriva.

Intre timp, cu totii am devenit o mare familie. Ne cunoastem intre noi toate nevoile, toate tabieturile, multe din problemele personale ale fiecaruia nu mai sunt secrete. Plecam impreuna la mare, la munte, ne imbatam impreuna, cantam impreuna, dansam impreuna. Orice nou-venit e de multe ori bulversat: nu se mai stie cine e client si cine e responsabil de bar, cu totii ne comportam ca si cum acesta ar fi locul NOSTRU, al tuturor. Pentru ca asa este. A devenit o a doua casa pentru fiecare dintre noi.

Am fost intrebati deseori de ce nu angajam un bodyguard? Raspunsul nostru? Nu avem nevoie de asa ceva, pentru ca aici toata lumea e prietena cu toata lumea. Consideram ca pur si simplu nu este o masura necesara. Pentru ca E…varza este un loc al prieteniei, unde prietenii glumesc intre ei sau, cel mult, se sicaneaza. Un loc ce promoveaza pe cat posibil conceptul hippie. Pentru ca aici se asculta muzica nonviolenta, pentru ca aici se promoveaza cultura “flower power”. Si pentru ca semnul pacii este desenat pe poarta, chiar la intrare – e imposibil sa-l ratezi.

Ei bine, sambata seara toate acestea s-au schimbat. Sambata seara, o parte din acesti prieteni si-au intors spatele intre ei si au decis ca trebuie sa rezolve prin violenta fizica neintelegerile aparute. Au ales ca in locul dialogului sa faca loc vandalismului. Au uitat de fiecare moment placut, au uitat motivul pentru care s-au intalnit si au rabufnit in cel mai huliganistic mod cu putinta. Sambata seara, acestia ne-au facut sa credem ca toate incercarile noastre de a “pastra spiritul” intact au fost zadarnice. Sambata seara, in cateva minute, toti acesti oameni au reusit sa ne aduca cu picioarele pe pamant, au reusit sa ne faca sa intelegem ca tot ceea ce am incercat sa construim a fost utopic.

Insa, ca in orice conflict, exista invinsi si invingatori. Castigatori si pierzatori. Iar in cazul acesta, pierzatorii sunt numai si numai ei, cei care au transformat locul tau, al meu, al nostru, al vostru, intr-un teatru de razboi. Pentru ca, dragi prieteni, noi, impreuna cu voi, mergem mai departe. Cum? Tot asa cum am facut-o de la inceput: cu ajutorul prieteniei, cu ajutorul comunicarii si al intelegerii reciproce.

Din pacate, suntem nevoiti acum sa luam cateva masuri care, desi ni se par radicale, vor fi luate tocmai pentru ca voi sa va simtiti in continuare in siguranta aici. Una dintre masuri este ca vom avea contract cu o firma de paza. Ce-a de-a doua masura – cea mai putin agreeata de noi insa singura pe care o putem lua in cazul de fata – este ca toti cei implicati in scandalul de sambata vor avea interdictie de a mai veni in bar. Si aceeasi masura se va lua si pe viitor, pentru toti cei ce vor tulbura linistea si buna-dispozitie a celor din bar.

Ne cerem scuze in mod public pentru tot ce s-a intamplat sambata seara si declaram toleranta zero oricarui act de agresivitate!

Va asteptam in continuare la evenimentele saptamanale care ne binedispun si ne relaxeaza dupa o zi obositoare de munca si… keep the spirit alive!

Share on Facebook

Dragi prieteni,

Vineri, 11 martie, Evarza va invita la un concert caritabil, avand drept scop strangerea de fonduri pentru sustinerea Cezarei Mihalache, cercetas in Targu Jiu, bolnava de leucemie limfoblastica tip B. Intrarea este libera, fiecare dintre cei prezenti fiind incurajati sa doneze o suma de bani, atat cat isi pot permite, intr-una din cutiile amplasate in bar.

Alaturi de Adi si Tromppy, cercetasii cu chitara, ne bucuram de sustinerea lui Puiu Cretu, impreuna cu Ovidiu Mihailescu, Adrian Fetecau, grupul Fox Studis, seara fiind presarata cu momente de umor cu Serban Dragusanu si sansonete cantate de Calin Costache.

Cezara Andra Mihalache a implinit 10 ani pe 21 noiembrie 2010, este eleva in clasa a IV-a la scoala Constantin Savoiu din Targu Jiu, iar de cinci ani este membra a organizatiei “Cercetasii Romaniei”, in centrul local “Ecaterina Teodoroiu” din Targu Jiu.

Povestea Cezarei este o poveste comuna tuturor copiilor de varsta ei, pana la un punct. In luna iunie, ca fiecare copil, era foarte fericita ca vine vacanta mare, ce se anunta a fi o vacanta fantastica. Urma sa mearga la mare imperuna cu mama sa, Eliza, si apoi in campul de cercetasi de la Sibiu din luna august.

In timpul celor 14 zile petrecute la mare, Cezara a inceput sa se simta din ce in ce mai rau, sa oboseasca, sa tuseasca si sa aiba dureri ingrozitoare in picioare. Cand s-au intors acasa, la Targu Jiu, a mers cu mama ei la doctor, ca sa afle ce se intampla.

A aflat raspunsul pe 13 august, cand, din medic in medic, a ajuns la Clinica de Pediatrie a Spitalului Fundeni unde i s-a pus diagnosticul de leucemie acuta limfoblastica cu celule pre B. Atunci a inceput chinul: analize, punctii lombare si medulare facute pe viu, fara vre-un fel de anestezie, Cezara intreband-o mereu pe mama ei: “mami, de ce ma chinuie oamenii astia ca pe un caine?”.

De curand, mai exact de la inceputul lunii februarie, dupa cateva luni de chin in conditiile de spitalizare din Romania, Cezara a reusit sa obtina vestitul formular E112, precum si acceptul scris al unei clinici din Pavia, Italia, pentru a continua acolo protocolul de tratament cu citostatice, timp de doi ani.

Costul acestuia este de aproximativ 30.000 de Euro, bani pe care parintii ei nu ii au in acest moment. In aceasta suma sunt incluse doar costurile de sedere ale Cezarei, in zilele in care se afla la tratament. In plus, Eliza, mama Cezarei, ca insotitor, trebuie sa-si acopere in totalitate cheltuielile, si pe ale fetitei, atunci cand se afla in afara spitalului.

Pentru donatii poate fi folosit si unul din urmatoarele conturi:

• RO29RNCB03187983112000BCR, pe numele Mihalache Eliza, deschis la BCR, sucursala Targu Jiu – cont in LEI
• RO13RNCB0574079831120002BCR, pe numele Mihalache Eliza, deschis la BCR, sucursala Targu Jiu – cont in EURO
• RO73BRDE200SV20825122000, pe numele Roxana Boltasu, deschis la BRD Targu Jiu – cu mentiunea “Contributie Andra Cezara Mihalache”

Share on Facebook