Keep the spirit alive!

THIS IS HOW IT STARTED

Dup’aia am inceput sa crestem, am luat viata-n piept (stiti voi: julituri, cazaturi, bolile copilariei) si asta ne-a intarit. Cam dupa clasa a saptea, am inceput sa ne dam seama ce muzica ne place, si am inteles ca facem parte din niste triburi carora le-am adoptat insemnele (plete, evazati, dreduri, haine de piele ori inflorate, ochelari de soare „john lennon”); ne-am dat seama ca in mijlocul tribului nostru suntem fericiti :); am inceput sa migram (transhumanta) in cautarea locurilor de pasunat (2 mai, Vama Veche, munte, M.B.L. etc.) si am vazut ca si asta ne place. Din pacate, acestea au inceput sa fie cucerite de triburile rivale (nu le facem cinstea de a le mentiona numele) si poluarea lor ne-a gonit de pe meleagurile pe care incepuseram sa le consideram „acasa”. Ma rog, asta e alta poveste. Acum vorbeam despre noi.

Din pacate, mai apoi ne-a luat viata pe noi in piept (griji, datorii, dorinte conformiste) si am inceput sa ne indepartam, doi cate doi, de trib. Important este faptul ca nu am uitat niciodata de unde am plecat. Ne mai vedeam cu ai nostri, dar doar pe la concerte, festivaluri, mini-vacante, iar atunci, dupa ce depanam amintirile comune, constatam, cu tristete, ca locurile ceremoniale si „altarele” noastre sunt pangarite din ce in ce mai des de catre gintile invadatoare.

cocalar-respectat

Asa ca AM HOTARAT (in sfarsit!!!) ca pana sa ne blazam, cat prin venele noastre inca mai curge sangele „albastru” de  razvratit si atata timp cat mai avem putere de munca, sa ridicam un „templu” zeilor nostri (Lennon, Morisson , Janis, Hendrix, Bob Dylan, Pink Floyd, Zeppelin, Deep Purple, Joe Cocker, The Who, Bob Marley, etc. etc. etc. – multi de etc.)

,care, in acelasi timp, sa reprezinte un loc de intalnire pentru membrii – vechi sau noi – ai tribului. The Myth of the Eternal Return…

Si asa se naste „e…. varza” – un bar pe si pentru sufletele noastre (voastre). Cu TERASA, frate!!!!