Pink Floyd

Pink Floyd este o formatie britanica de rock progresiv formata in anul 1964 in Cambridge, Anglia, faimoasa pentru compozitiile sale revolutionare in stil rock clasic, versuri filozofice, experimente sonore, originalitate, coperte inovative de albume muzicale si spectacole live intens elaborate.
Componenta initiala a formatiei era: Syd Barrett (vocal, chitara), Roger Waters (chitara bas), Rick Wright (clape), Nick Mason (baterie). Avand un comportament bizar si necontrolat, la cererea expresa a celorlalti membri ai trupei, Barrett a parasit trupa in 1968, la putin timp dupa aparitia albumului de debut, locul sau fiind luat de David Gilmour.
Pink Floyd a devenit una dintre formatiile rock cele mai influente si pline de succes, grupul vanzand de-a lungul timpului un numar estimat la peste 75 de milioane de albume muzicale doar in Statele Unite, (Sursa RIAA, conform datelor avute la 22 aprilie 2006), si peste 200 de milioane de albume in restul lumii (Sursa About.com, conform datelor avute la 9 februarie 2006).
La inceput, Pink Floyd s-a bucurat de un succes modest, ca o trupa de rock psihedelic condusa Syd Barrett. Dupa inlocuirea sa cu chitaristul David Gilmour, registrul nivelului muzical al formatiei a atins cote de rafinament si elaborare superioare. Albumele lor tematice, The Dark Side of the Moon (1973), Wish You Were Here (1975), Animals (1977) si The Wall (1979), au atins nivelul succesului international, devenind nu numai albume de mare succes muzical, critic si comercial, dar si momente de referinta avand mare impact muzical si temporal in lumea muzicii rock’n’roll.
Istoric
In 1994 apare albumul „The Division Bell” care poarta amprenta lui Wright. Albumul aduce trupei un nou record, fiind primul lor titlu intrat direct pe locul 1 in clasamente. In martie 1994 incepe noul turneu mondial, cuprinzand 110 spectacole, sustinute in 77 de metropole, cota de spectatori de 5 milioane fiind atinsa.La mijlocul anului 1964, in incinta colegiului universitar din Cambridge (Anglia), studentii la arhitectura Roger Waters , Nick Mason impreuna cu Richard Wright, pianist, student la Conservator, alcatuiesc impreuna o formatie care se va numi pe rand Sigma 6, The Meggadeaths, The Screaming Abdabs, The Abdabs si T-Set impreuna cu Juliette Gale la voce si cu chitaristul de jazz Bob Klose.
Neavand succes, Waters apeleaza la prietenul sau, Roger „Syd” Barett, student la arte plastice. Acestuia i se datoreaza noua titulatura a trupei, provenita din combinatia prenumelor a doi interpreti de blues: Pink Anderson si Floyd Council. Cei patru combinau acordurile de blues cu improvizatii free-jazz. De asemenea, nu lipseau efectele de lumini si cunoscutele explozii pirotehnice. Un nou gen se nascuse: „rock psihedelic”.
Dupa un an, in 1966 ei se despart de managerul Mike Leonard si de Bob Klose, care intrase in conflict cu Barrett. Pink Floyd sunt ascultati intr-o seara la un concert in celebrul Marquee Club de omul de afaceri Peter Jenner, care are revelatia potentialului lor. Trupa viziteaza un Sound & Light Workshop de unde le vine ideea sa se ocupe de rock-ul electronic pe teme psihedelice. Pe 15 octombrie 1966 Pink Floyd sustine un show multimedia in fata a 2000 de spectatori, show care avea sa le aduca faima peste ani. Hit-uri ca „Arnold Lane” si „See Emily Play” cuceresc topurile in 1967.
Pink Floyd semneaza un contract cu EMI Records, care le pune la dispozitie studiourile de pe Abbey Road, iar show-urile devin din ce in ce mai explozive. Show-uri care caracterizeaza declinul psihic al lui Syd Barett. Solo-uri interminabile, maltratarea continua a chitarii in mijlocul pieselor, refuzul de a da interviuri transmise la televiziunea britanica si americana, consumul abuziv de halucinogene, sunt numai cateva exemple din comportamentul lui Syd.
Primul disc apare in 1967 cu numele „The Piper At The Gates Of Dawn”, care ocupa locul 3 in topul britanic. Albumul este dominat de piesele lui Barrett, atmosfera este poetica, misterioasa, ciudata. Atitudinea greu de suportat a lui Syd, mereu in contradictoriu cu ceilalti membri, problemele sale legate de droguri determina aducerea in trupa a lui David Gilmour (in 1968), urmata de plecarea lui Syd in 1969. Pink Floyd evolueaza la un concert de mari proportii, organizat in Hyde Park, in fata a 5000 de spectatori. In program au mai figurat Jethro Tull si Roy Harper. In aceeasi zi fusese pus in circulatie al doilea album, „A Saucerful Of Secrets”, produs de Norman Smith, care se claseaza pana pe locul 10 in topul britanic. Floyd experimenteaza noi formule de sunet; sunt folosite benzi preparate, ritmuri preinregistrare, este anticipata aparitia sintetizatorului. In Franta vor inregistra soundtrackul filmului More.
La sfarsitul lui octombrie 1969 apare dublul album live „Ummagumma”, care prinde la public, dar este neinteles de presa. In 1970 apar cele doua albume solo al lui Syd Barrett, produse de Gilmour si Waters. Tot in 1970 este editat albumul „Atom Heart Mother”, unul din cele mai reusite albume reprezentand o coproductie cu compozitorul de muzica avantgardista Ron Geesin, care a aplicat astfel primele efecte sonore, prin cuplarea la mixer a doua magnetofoane. Revenirea trupei pentru un concert in Hyde Park aduna un public de peste 100.000 de spectatori. Pink floyd se bucura acum de o recunoastere neconditionata din partea admiratorilor tuturor genurilor muzicale: de la clasic la jazz, pop si rock. Urmeaza experimentul muzical „Meddle”. „Financial Times” il caracterizeaza ca un success nemaiintalnit al trupei. Piesa „Echoes” de pe album este semnificativa pentru evolutia in concert a trupei si va deveni nelipsita din repertoriul formatiei. Piesa cunoaste numai un singur ton, acesta fiind vibrat continuu de Wright. Paralel cu aparitia lui „Meddle”, pe ecrane apare filmul „Live at Pompeii”. Pelicula cuprinde un show unic in ruinele amfiteatrului din Pompeii.
Trupa inregistreaza EP-ul „Eclipse”, ce va sta la baza primului album conceptual, numit mai tarziu „The Dark Side of the Moon”. Aparut la inceputul anului 1973 albumul avea sa sparga toate recordurile cunoscute pana la acea data; 40 de milioane de discuri vandute pana in 2004 si single-ul „Money”, ocupand pentru o durata de 15 ani topul 200 Billboard iar albumul 741 de saptamani. Inovatiile pe sunet proprii grupului nu lipsesc: discul incepe cu reproducerea batailor inimii (montaj de benzi magnetice realizat de Manson); alarme, ceasuri sunand, gemete, rumoare intra de asemenea in arsenalul efectelor sonore folosite.
In ianuarie 1975, la reluarea activitatii de inregistrare, se imprima piesa „Shine on you Crazy Diamond”, omagiu lui Syd Barrett, a carui absenta este resimtita si regretata de fostii parteneri. Syd isi face aparitia in studio exact in timpul inregistrarii piesei, dar numai pentru o scurta vizita, spre marea dezamagire a grupului. Acesta, dupa unele incercari de aparitii solo, se va retrage cu sprijinul fostilor colegi in idila din Cambridge. „Shine on you Crazy Diamond” este inclusa pe urmatorul disc „Wish You Were Here” scos in 1975, piesa de titlu avand de asemenea o conotatie speciala, cu trimitere catre Barrett. Albumul ajunge pe locul 1 in clasamente din America si Anglia, cu vanzari foarte bune.
O parte a anului 1976 este rezervata inregistrarii albumului „Animals”, aparut in ianuarie 1977, un album de valoare, dar fara nota de inedit cu care Pink Floyd isi obinuise publicul.
Inregistrarile albumului „The Wall” sunt purtate intr-o atmosfera incarcata. Certurile intre Waters si Wright marcheaza finalul inregistrarii albumului si Wright paraseste trupa. Aparitia discului (decembrie 1979) atinge insa in public recorduri nebanuite; 30 milioane de albume vandute, single-ul „Another Brick in the Wall, part 2”, este luni de zile numarul unu in Europa. Fisurile in trupa erau de data asta vizibile. Gilmour si Waters nu schimbau nici un cuvant inainte de show-uri. Wright, care nu mai facea parte din Pink Floyd, era un simplu angajat al trupei pentru concerte, iar Mason se retragea timid in spatele bateriei. Pe scena cei patru erau despartiti si la propriu si la figurat de ziduri de carton.
In 1983 apare „The Final Cut”, un album ce cuprinde piese needitate pe „The Wall”. Doi ani mai tarziu cand trupa hiberna muzical si Waters in sfarsit isi realizase proiectul solo „The Pros And Cons Of Hitchhiking”, Waters paraseste trupa.
Dupa o lunga perioada de inactivitate, turneele se reiau in 1987. Se reface formula de trio a vechilor membri (Wright revine in trupa, intai ca membru angajat, dupa care pe post de membru oficial) pentru a inregistra albumul „A Momentary Lapse of Reason”. Turneul mondial care a urmat a durat 4 ani, a avut 5,5 milioane de spectatori in 100 de show-uri, o aparitie inedita fiind concertul care a avut loc pe o scena plutitoare in laguna Venetiei, in anul istoric 1989. Pink Floyd a avut parte insa de opozitia lui Waters care le-a interzis sa cante sub numele Pink Floyd, dar pana la urma lucrurile s-au aranjat. In 1989 apare materialul live al turneului „A Delicate Sound Of Thunder”. Acest album a fost emis prin difuzoare externe in noiembrie 1989, in spatiul cosmic, de catre echipajul capsulei spatiale franco-sovietice „Soyuz 7”.

Un nou album live aparut in iunie 1995, „Pulse” este inregistrat in timpul a 14 concerte consecutive sustinute la Londra. „Pulse” este un dublu album live, continand intreg albumul „The Dark Side of the Moon”, remixat live. O performanta deosebita este sistemul de inregistrare foarte sofisticat. Pentru experti „Pulse” detine cel mai pur sound posibil inregistrat vreodata in conditii live. In paralel trupa lanseaza si varianta video, cu inregistrarea unuia dintre cele 14 concerte. In 2000 este lansat o versiune live a albumului The Wall, o compilatie a concertelor din 1980-1981 din Londra, intitulata „Is There Anybody Out There? The Wall Live 1980–81”.
Pe 2 iulie 2005, Roger Waters li se alatura lui David Gilmour, Nick Mason, si Rick Wright pentru un spectacol in cadrul concertelor Live 8, pentru prima data dupa 24 de ani cand toti cei patru membri canta impreuna pe scena. Apar multe zvonuri despre o posibila reuniune si un turneu mondial, dar in ianuarie 2006, David Gilmour face un anunt in numele trupei in care dezminte zvonurile, Pink Floyd neavand in planuri o reuniune.

Discografie

Albume de studio

The Piper at the Gates of Dawn (1967)
A Saucerful of Secrets (1968)
Music From the Film More (1969)
Ummagumma (1969)
Atom Heart Mother (1970)
Meddle (1971)
Obscured by Clouds (1972)
The Dark Side of the Moon (1973)
Wish You Were Here (1975)
Animals (1977)
The Wall (1979)
The Final Cut (1983)
A Momentary Lapse of Reason (1987)
The Division Bell (1994)
Albume Live
Ummagumma (1969)
Delicate Sound of Thunder (1988)
Pulse (1995)
Is There Anybody Out There? The Wall Live 1980–81 (2000)
Componenta

Syd Barrett – chitara, voce (1964-1968)
David Gilmour – chitara, voce (1968-prezent)
Bob Klose – chitara (1964)
Nick Mason – baterie (1964-prezent)
Roger Waters – bas, voce (1964-1985)
Richard Wright – clape (1964-1981, 1987-2008)

 

 

Share Button